Astazi se implinesc 31 de ani de la Revolutie!
Cinste celor care au luptat si s-au jertfit pentru libertate!
Bucureştenii au ieşit atunci, din nou în stradă pe 22 decembrie 1989, doar că în număr mult mai mare faţă de ziua precedentă, muncitorii fiind şi ei prezenţi în centrul oraşului încă de la prima oră. La ora 9.30, ministrul Apărării, Vasile Milea, s-a sinucis. Deşi nici până astăzi nu se cunoaşte motivul clar, gestul de disperare a fost văzut ca o admitere a înfrângerii.
La presiunea masei imense de demonstranţi, forţele armate (unităţi ale armatei, miliţiei şi securităţii) au început să fraternizeze cu demonstranţii. În jurul orei 11:30, Ceauşescu a luat un portavoce şi a încercat să se adreseze mulţumii de la balconul clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist, dar a fost întâmpinat cu un val de dezaprobare şi furie.
Era momentul în care dictatorul fugea din Capitală, moment în care manifestanţii au ocupat atât Comitetul Central, cât şi sediul televiziunii publice. Cele două mişcări strategice se întâmplau în jurul orei 12.30, acesta fiind momentul-considerat simbolic-al victoriei Revoluţiei. Pasul firesc era informarea populaţiei. Informare care, odată începută, nu s-a mai oprit deloc zile întregi.
„Am învins”
La 12:51 Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, în mijlocul mai multor revoluţionari, se adresează telespectatorilor, anunţând fuga dictatorului, formând cu degetele litera V (semnul victoriei). Atunci cei doi au rostit celebra frază:„Am învins!”
În cursul după-amiezii zilei de 22 decembrie 1989, deja se conturaseră circa trei centre de putere. Unul era la Televiziunea Naţională unde se aflau o parte dintre revoluţionari în frunte cu Mircea Dinescu, Ion Caramitru, şi personajul cel mai important, sosit după ora 14:00, Ion Iliescu. Apoi, la sediul Comitetului Central al PCR, unde erau pe de o parte revoluţionarii pătrunşi, şi pe de altă parte grupul lui Ilie Verdeţ, care a încercat să formeze un nou guvern, dar după numai 20 de minute a căzut, fiind huiduit de mulţime:„Fără comunism!”. Un alt pol de putere era cel în fruntea căruia se afla generalul Victor Stănculescu, din Ministerul Apărării.
Spre miezul nopţii, grupul lui Iliescu se deplasează la sediul Comitetului Central unde sunt rostite cuvântări, apoi se întorc la Televiziune, iau legătura cu generalul Stănculescu, şi, în jurul 23:00, se anunţa constituirea Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Era momentul în care se năştea primul organ al puterii, din care urmau să facă parte circa 39 de oameni.
